„Am fost prea mic să-nțeleg ce e viața
Când dimineața mă-nvaluia ceața
Și-mi mai dădea speranța la reîntregire.
Automat. În mine, era neștire,
Instinctul de supraviețuire
Ce-mi șoptea zgârcit
Că vine ziua de pocait.
Doar atât. Prea puține cuvinte,
Prea multe stari.
Probabil s-a lasat loc de interpretari...”
                                   Sfântu' Ateu


                                                            

Bună e seara asta, de remarcat înainte de toate. E aproape două, insomnii, gânduri și nemărginitul chef de a împărți ceva cu cineva. O părere, opinie, întrebare sau ce ar mai fi ea, întotdeauna te simți mai bine dacă ai pe cineva alături cu care să discuți! Am blogul ăsta și sper că prin intermediul lui o să apară și feedback-ul. 
Mă gândeam și vroiam să scriu și aici câte ceva despre următorul lucru:

De ce oamenii nu dau ceva fără ca să mai aștepte ceva în schimb.

Mă gândeam și-mi tot dădeam întrebări. Oare e din motivul că atunci când oferă ei pierd ceva din ei?! Să fie oare faptul că dând un lucru, te oferi tu singur?!

Și dacă am presupune că e asta. Atunci când primești un lucru, el te completează?! De ce anume și cu ce te completează?!

 De ce oamenii nu pun preț pe sentimente și distracție?!
Crezi că emoțiile nu pot umple un gol dacă acesta există? Crezi că adrenalina are doar menirea de a sta în tine pe moment?! Adrenalina o poți găsi sub diferite forme și stări și îi poți oferi o durată scurtă sau lungă, după dorința ta.
Ce am remarcat eu?! Am remarcat faptul că tu poți să-ți pui o sursă de adrenalină în orice vrei tu ți în orice acțiune întreprinsă!
Dacă o să faci asta, dacă o să găsești completarea sinelui cu emoții și nu cu lucruri sau obiecte remunerabile, (că în viața ta comerțul este și va fi sub alte forme, numai nu această formă...) atunci o să te „vindeci” și de boala așteptării a ceva în schimb atunci când tu ai oferit! 

Eu am oferit doar formulă aici. Tu, cititorule, în loc de „x” și „y” poți înlocui orice!

P.S: Sper că poarta mea e la locul ei că doar azi seara se fură porțile.
P.P.S: Încă ceva. Sper că nu m-a vrăjit nimeni :D Fetelor, să nu vă trebuiesc la nimeni. Nu vă merit.
                                                      

 

 

În primul rând țin să menționez că scriu acest articol cu zâmbetul pe buze satisfăcut că am scris un articol : „Să muriți în chinuri...” de la care am știut că o să fie reacții controverse. Pentru concretizare, deși cred că ați înțeles, zâmbetul pe buze nu e de la faptul că am scris articolul ci de la faptul că am prezis reacțiile.

Vine și nararea întâmplării.
Mă sună mămica și îmi spune că cineva (presupun că știu cine în proporție de 96%) i-a zis că scriu undeva doar prostii. Mămica mă întreabă ce e cu acel text, ce am eu cu satul ăsta, de ce nu îmi place, de ce îmi exprim părerile negative despre el în public și multe alte întrebări.
Ăsta ar fi binevenit ca un update sau post scriptum sau cum vreți la postul „Să muriți în chinuri”, dar am decis că o să fie destul text și ca să nu supraaglomerez acel post am decis să-i dau acestui text propriul lui post.

Nu sunt supărat deloc pe faptul că unii cititori de-ai mei împărtășesc lecturile lor cu părinții, dar îmi pare rău că textul din forma lui propriu-zisă (scrisă pe acest blog) și până la mămica nu și-a păstrat coerența, strctura și mesajul. Serios?! De ce să faci una ca asta?! Vrei să-l pui pe Andrian într-o lumină proastă?! Nu s-a reușit. Eu sunt responsabil de acest text, de ce să îi spui cuiva (părintelui, presupunere 96%) niște lucruri care nu cred că ar schimba viața cuiva că la urma urmei e doar părerea mea și de ce ar trebui să fie părerea mea judecată?! Se crede că se va schimba sau ce? Nu sunt nici genul de om ce e în legătură cu anotimpurile sau cu prognoza meteo. E inutil. Oricum. A fost un fel de reclamă. Mulțumesc cititorului că mi-a adus încă un posibil fan. Dacă te mai întreabă părintele ce mai scrie Andrian pe blogul lui să-i spui. Promit să nu dezamăgesc cititorul și nici părintele acestuia, iar cu această ocazie inedită promit să pregătesc un post despre satul meu natal și mai aiurea, am încercat să fiu blând acolo, în postul trecut! Fiecare aspect negativ al satului o sa aibă propriul său rând și la acel post o să mă folosesc și de toate caracterele per post puse la dispoziție de platforma uCoz.
Vă mulțumesc.
                                                               

Niciodată eu nu am făcut diferențele pe bază de genuri! Fără ca să mai aduc vorba de discriminări între stiluri de muzică!

Am luat ca analiză 2 video-uri de pe YouTube! M-am „crucit”! Eu sunt genul de om care accept totul, am o părere despre tot și nu mă deranjează anumite schimbări, dar când vine vorba de muzică, hai să fim serioși! Am apreciat mereu muzica care (cacofonie inevitabilă, cer scuze) îți transmite un mesaj, te învață ceva și pe a cărui beat poți să dai din cap în timp ce versurile ți se trecoară prin pori și prin vene își continuă drumul până la creier, am zis strecoară prin pori pentru că o muzică bună nu o asculți cu urechea ci o simți cu tot trupul.
N-am apreciat niciodată muzica care (aceeași cacofonie inevitabilă, cer scuze din nou) e menită să stoarcă spele creierul în timp ce artistul nu atacă omul ci îi atacă doar buzunarul folosindu-i urechile pe post de canal spălător de creier! Căcat de muzică dusă spre scopuri comerciale. 
Ca și comparație am luat două piese: Paraziții feat Dan Lazăr- Demnitate și piesa lui Carla's Dreams- Te rog 
Motivul: Nu am făcut-o în mod special că aș avea ceva cu Carla's Dreams, poate e vina YouTube-ului pentru care s-a creat acest post pentru că el mi-a dat-o ca „next song”.

 

1. Paraziții feat Daniel Lazăr- Demnitate

Vorbim de Paraziții, nimic de zis de rău despre acești oameni! Chiar nu am ce zice! Piesa asta nu te atinge doar dacă ești incult, habar nu ai de nimic și îți este viața roz, de fapt ce vorbesc eu despre cuvantul „piesă” când de fpt toate piesele semnate „Paraziții” sunt de acest gen! Abordând un „cuvânt” au reușit să facă o piesă foarte bună + chiar vroiam să îl mai văd pe Dan Lazăr pe refrenurile Paraziții, stă bine la capitolul voce. Inspiră de bine cu aere de operă! Video-ul de pe YouTube îl pun mai jos.


 

2. Carla's Dreams - Te Rog

Nimic serios. Vorbim de muzică de dragoste, cu un zero mesaj către ascultători.
La fel video-ul îl veți avea mai jos, dar nu cred că există cineva care să nu fi auzit această piesă că nahh! Voi mai degrabă asculați ce se bagă la radio și merge bine pe rețele decât să ascultați ceva bun și cu mesaj, dar e treaba voastră că despre acest subiect pregătesc un post aparte și mult mai amplu.
Neclaritățile mele constau în următorul lucru. Paraziții cu 20 de ani în muzică nu sunt ascultați în timp ce „Zorro” al nostru habar nu am când a apărut (dacă vreți să mă considerați vinovat cu nu arunc un ochi pe internet să vă dau date atunci puteți să mă învinovățiți, nu aveți decât) se bucură de atâta succes pe planul muzical! Apropo, dacă nu o dădea pe comercial puteam să zic ceva de bine, dar așa e cam pierdut! Și să vezi că în curând o să dispară mascatul. Da! E o prezicere. Nu rezistă manelele mult pe piața muzicii bune. 
Ca să nu îl fac de tot cu ou și oțet și să mi se spună un „Heităr” am să spun următoarele: Carla's a avut și cântece bune, asta a fost înainte de a face featuring cu Inna și a o da pe comercial în România. Una dintre aceste piese care merită ascultate și care m-a făcut să spun puținele cuvinte frumoase despre el este Hobson's Choice. (Căutați-l pe YouTube în caz că nu îl știți, el este, eu nu-i dau link ca să nu supraîncarc pagina cu video-uri și să fie greu de încărcat)


O să pun un atașament și uitați-vă la cifrele vizualizărilor.

Vroiam să scriu câte ceva despre „Predicile Străine”. Nu mă refer la nimic creștin, bineînțeles. Mai scurt, acestor  „Predici străine” voi le puteți spune și „Sfaturi”. E totuna și e tot unul. Fiecare om din anturajul tău ar vrea să te vadă crescând, câteodata, martor fiind, mă gândeam că sfătuitorul o spune din simplul fapt cunoscut ca „Invidie”, cee ace mai târziu s-a adeverit. N-a fost mereu, concretizez. Oamenii plini de invidie ar putea să adopte acest caracter, relatat mai jos: Am studiat pe parcurs, (prin studiat am în vedere că am folosit doar metoda observării) caracterele acestor oameni și aș spune că sunt cei mai periculoși inși. Ei nu vor ca atare ca tu să prosperi, iar în așa-zisul „Sfat”, tu o să observi părțile bune, dar părțile rele pentru tine sunt ascunse adânc si de nepătruns. Sfaturile lor întotdeauna te vor duce spre un fapt ca tu sa îndeplinești ceva ce la spusele lor pare ușor, pentru că asta îți dau ei să crezi, iar tu o să crezi, avându-te deschis în situația de a primi sfaturi! Că de… nimeni nu primește sfaturi când totul e frumos. Deci, după cum ziceam… Ei îți dau ceva aparent ușor, care în realitate e greu sau imposibil de făcut luându-ți în calcul caracterul tău. Aceste tipuri de persoane și doar îți consumă oxigenul de pe lângă tine, vor să te pună la încercare știind din start că tu o să eșuezi, astfel, tu pierzându-ți încrederea în tine... Poate fi un scop nu prea puternic, asta ai putea crede în timp ce citești! Având în vedere tipul scopului, da, el nu e nobil, dacă are o tentă negativă, poate nu e nici puternic, dar această putere nu se vede acum căci scopul propus de ei, odată atins ei, sfătuitorii cu predicile lor străine, nici nu se bucură de glorie fix în acel moment, el știe de la început că durata gloriei lui va fi îndelungată, dură și cea mai aspră glorie în ceea ce te privește pe tine. 

Nu e nicio ură condiționată sau generată de vreo întâmplare anume... Nu e nici de preponderența plictiselii. Ca întotdeauna obiectul judecății mele ar fi cel din centru: omul. Astăzi vroiam să scriu despre: De ce Andrian nu își iubește satul natal. Nu l-am iubit niciodată, nu are o mare populație, prin 2010 erau 2100 locuitori înregistrați cu reședința și vreo 1800 locuiau în sat. (Aceste date statistice sunt din ce îmi aduc eu aminte de la geografie de prin liceu așa că dacă cineva vrea să mă corecteze nu are decât, nu-mi pasă. Vorba aia: Blogul meu - scriu ce vreau! Nu e menit să informeze pe cineva cu exactitate așa că... cu atât mai mult că știu că puținii vizitatori care citesc aceste rânduri nu le pasă de numărul exact al populației, cam lungă paranteza. Știu.) Revin la numărul populației. E un număr relativ mic, dar eu cunosc doar o treime din acești oameni, îi văd des, nu-mi pasă cine sunt, nu-mi pasă cum îi cheamă. E un sat la poarta țării, dar e urât. Nici nu i-aș da această distincție, da lasă că se face „Reunirea” cu România și i se retrage distincția :)))). Nu ai ce să vezi, nu ai cu cine să vorbești, s-a dus și aici perioada când cu ajutorul vecinilor îți puteai face un borș, iar tu să contribui doar cu vasul și focul. Mămica îmi spune că lumea e rea, nu e așa. Aici lumea e proastă. Aici e foamete de bani, fiecare și-ar tăia vecinul, i-ar viola familia, i-ar cumpăra pământul dacă ar ști că are în curte îngropați chiar și doi galbeni și nu dramatizez. Nu mi-a dat nimic acest sat decât niște profesori cât de cât decenți, iar dacă s-ar întâmpla să citească acest text vreun fiu/fiică de profesor/oară și își va pune întrebarea dacă merită să se laude cu al lui părinte să știi că merită să mă întrebi mai întâi. Al doilea cel mai aiurea lucru e că oamenii vorbesc, pot să te vorbească pe la spate chiar dacă e în fața ta! Așa sunt ei, niște clovni mizerabili care nu merită decât niște rânduri de ocară. Toți se interesează te tine, toți vor să știe ce faci și dacă ești mai prosper decât copilul lui, sau de ai reușit să faci ceva pentru tine ce copilul lui nu a reușit. Toți vor să știe ce mănânci și de unde ai bani dacă îți permiți să îți iei un suc de la magazin, pe toți îi doare, pe toți îi mănâncă pe undeva și caută alinarea ce ei o numesc informație! Poate tu le răspunzi amical că îți permiți să îți cumperi acel suc pentru ca ai banii munciți cinstit de tine, dar această informație doar primul o aude, la al doilea și al treilea se aude că vinzi ceva de pe acasă, la al patrulea și cincilea că ți-ai vândut vreun rinichi. E un permanent „telefon stricat”.

Acest sat mi-a dat o copilărie, frumoasă nu pot să zic că mi-a dat-o că omul singur și-o face cu mâna lui! Stați că am uitat să zic de ceva important. E fățărnicie. Chiar și acum, dacă eu i-aș da adresa spre acest text cuiva din sat el îmi va spune ca a citit articolul. E cel mai simplu caz de fățărnicie, dar asigur că sunt cazuri mult mai drastice pe aici. Toți se prefac că le pasă, toți îți zâmbesc, dar nu e așa și nu va fi niciodată pentru că în acest sat toți sunt fericiți atâta timp cât există cineva peste hotare și le trimite bani. Locuitorul Leușeniului e fericit doar atunci când are „plitcă” prin ogradă, gardul e din placi din beton și „ciripița” îi protejează acoperișul, dor atunci e fericit. Aici nu există hramul satului, (rog pe cineva de prin satul vizat să scrie dacă lui îi place adunătura de la așa-numitul „hram” ce are loc pe 21 noiembrie). Un sat repartizat pe pături sociale, „fuduli”, „cu nasu pi sus”. Clasele asta din ghilimele îl înjosesc pe un om care vine și le lucrează lor, că ei au trebri mai importante, ce să mai... 

Oameni buni v-ați schimbat! 

Vorba celor de la Paraziții: „Să muriți în chinuri că așa ar fi firesc”

Vorbim de oameni care au voință, care își urmează un ideal și luptă întru îndeplinirea lui!

Nu-l cunosc personal, doar prieteni pe facebook, dar e un om minunat și acest articol e menit să aibă un caracter promo! Oamenii cu talent trebuie promovați, văzuți, respectați și ascultați! Numele lui e Eugeniu Molesteanu, primul contact a fost la concursul organizat de CultuRap.com în persoana lui Alexandru Burcă! Eu cu Eugeniu am fost fericiții câștigători a două bilete la concertul lui Cumicu. De atunci, acest tânăr n-a stat cu mâna în sân. A scris, a scos, s-a ascultat și s-a dat mai departe. Câteva piese de-a lui vor fi puse în iframe-uri puțin mai jos. Audiție plăcută!


 

Așa cum e obișnuit moldoveanul! În primul rând ne legăm de partea financiară ca să rezolvăm din start problema/dilema, în ceea ce privește dacă oamenii aștia merita să dai 100 de lei ca să îi asculți! Paranteză: Vorbim de oamenii care nu prea ascultă hip-hop și care au dubii în ceea ce presupune a arăta această artă. Viața e neprețuită! Sper că uitilizând această scurtă afirmație în cap v-a apărut o imagine vizuală a ceea ce presupune o simplă relație logică: Hip-Hop - Artă - Școală - Viață Mai departe o să las afișul să vorbească pentru mine și vreau să vă mai spun că îi susțin mult pe băieții de la Full House și Unda Comună. Respect pentru B.U.G Mafia că o dau de mult timp!

23 Octombrie 2015, ora 18:00, prețul: 100 lei
 

Afiș preluat de pe pagina de Facebook Hip-Hop Ș-așa

Ești un om dependent de oamenii din jur, dar îi și detești din când în când! Nu vrei să ai de furcă cu oamenii care nu te înțeleg și îi și acuzi pe ceilalți care vor să te înțeleagă, ei se chinuie să te-nțeleagă, dar tu le irosești orice speranță de a te înțelege! În special, acești oameni care vor să te înțeleagă sunt oamenii care țin la tine, oamenii pentru care tu ai o însemnătate, fie ea și cât de mică, dar e acolo! Suntem duri cu unii oameni, de ce?!

Dacă știam răspunsul poate că nici nu mai scriam aici și nu îmi notam undeva! 

Îi alungăm uneori pe oamenii care își demonstrează grija față de noi pentru că nu ne pasă! Nu ne pasă de noi, dar în schimb e foarte mult posibil ca să ignorăm ajutorul pentru că vine în contradicție cu un alt ajutor! Ajutorul care vrem să îl oferim noi! Nu neapărat aceleeași persoane, că nu e tot timpul ca o persoană care ține la noi, să fie și plăcută! E un proces mai complicat! Acest proces eu îl disimilez în 2 categorii: Familie (ca oameni care vor să te ajute, însemni pentru ei, ei tot înseamnă ceva pentru tine, dar e mult mai adânc, e o obligațiune, că de asta ziceam anterior că nu înseamnă mult pentru tine, ei înseamnă, dar nu e acel gen de însemnătate) și prieteni (ca oameni care nu prea ar vrea să te ajute, de fapt ei vor să te ajute, dar nu știu măsura de care ai tu nevoie, dar tu în schimb, ai da totul, ai vrea ca ei să fie fericiți, chiar dacă e vizibil risipirea ajutorului dat de către tine.)

„ Constat că sânt plecat cu capul, dar am reușit, m-am relaxat, în ultimul hal”

 

 

 

Un parc frumos din centrul capitalei noastre în care mă aflu destul de des pentru a mă gândi la ceva sau măcar în treacăt pentru a poposi pe vreun scaun! E un parc frumos aranjat, ceea ce îl face să fie un loc bun pentru a te odihni, dar totodată aici se „întrunesc” toți rusofonii inculți, toate „curvele virgine” și toți poponarii! Îi urăsc! Sunt atât de mulți încât îți provoacă dezgust, anume ei îți fac șederea mai puțin plăcută, chiar și azi, de ziua orașului (14.10.2015), are loc o strângere de fonduri de către tinerii rusofoni (accept, admit și încurajez acest lucru) dar e vorba mai mult de o propagandă pur pro-rusă! Cântecele- majoritatea în limba ocupanților, comentatorul, rus! E aiurea! Chiar și atunci când se adună moldovenii pe aici, se strâng doar acea parte de adolescenți care nu o au cu cartea, care vin aici, doar ca să admire fundurile sexului frumos și care vin să bea bere! Apropo, dacă ar bea doar bere, nu aș avea nimic de ripostat! Doar biciclete și „samacaturi” de închiriat, doar locuri care tind spre a fi vandalizate, ele sunt, dar într-o proporție abia observabiă!

Astăzi am stat de vorbă pe banci cu un pro-rus convins (ce străjuiește pe la corturile lui Usatîi și Dodon, cam neinformat tînărul ce-i drept) ! Cică Moldova a apărut înaintea României, mai grav e că nu e primul care vine cu acest argument anti-unire! De unde plm așa argumente, cine dracu e persoana aia care le bagă la toți în cap tîmpenia asta? Un caz despre oamenii ce își desfășoara activitatea propagandistică pro-rusă în acest parc! 

Stimați români, unde vă odihniți voi?